La mulţi ani, bade Ioane!
Nume sfânt între icoane,
Să trăieşti în fericire,
Bunăstare şi iubire,
Să nu mai fii supărat,
Pentru tot ce s-o-ntâmplat,
C-au plecat feciori-n lume
Ca să-şi facă un renume,
Au lăsat plugul şi grapa
Şi-au luat pixul şi mapa,
Te-au lăsat singur în sat
Amărât şi supărat,
Au plecat şi fetele
Unde le-au dus stelele,
Au plecat după un dor
Şi-acum plâng după odor,
Plâng şi ele, plâng şi ei
De durerea dragostei,
Plânge uliţa din sat
Şi pământul nelucrat,
Plânge a noastră scumpă ie
Plânge-ntreaga Românie,
De durerea ta, Ioane
Că ai numai ghinioane,
Şi-ai rămas al nimănui
La marginea satului,
Cu bătrâneţele grele
De dureri, năcaz şi jele,
Cu inima-nlăcrămată
Că nu-i azi ce-o fost odată ...
Dar lasă, Ioane, supărarea
C-am venit să-ţi spun urarea ...
Să-nchin cu tine-un pahar
Să mai uităm de amar,
Şi să-ţi spun ţie, Ioane,
Să nu te laşi de pogoane,
Să nu laşi din mână plugul
Până te mai duce murgul,
Să nu laşi din mănă grapa
Până când te duci cu targa,
Că nu peste mult timp
O să vezi cum al tău câmp,
Când o fi să deie zorii
O să-şi cheme el feciorii,
Şi vă spun vouă Ioani,
Să trăiţi un car de ani,
Să desţeleniţi iar glia
Să-nflorească România!
Dan BORDAN
