Te-aştept Luceafăr răsărit
Din haosul uitării,
Să dai ocol nemărginit
Singurătăţii zării,
Să răsai iarăşi, ca-n trecut,
La noi din preaînaltul,
Ca un mister neîntrecut
Ce te trimite neantul,
Să ne urmezi tot pas cu pas
Misterul din odaie,
Şi să mai faci un scurt popas
În mreje de văpaie,
Şi din oglindă luminiş
Să ne arăţi surâsul,
Să ne deschizi ochii închişi,
Căci prea ni-i uscă plânsul.
Cobori în jos, luceafăr blând,
Şi ne arată raza
Întunecată de un gând,
Ce ne stâlceşte fraza,
Cobori din sfera ta de sus,
Urmează-ne chemarea,
Dacă eşti dorul cel nespus
Şi muma ta e marea,
Coboară cu al tău senin
Să te vedem de-aproape,
Căci prea suntem plini de venin
Şi rătăciţi pe ape,
S-aprinzi iar aeru-n văpăi,
Să ştie-ntreaga lume,
Că din a chaosului văi
Răsare o minune,
Să-ţi laşi o clipă nemurirea,
Legată-n crezământ,
Să ne arăţi ce-i fericirea
Aicea pe pământ,
Să te mai naşti tot din păcat,
Dar să ne spui misterul,
Să ne dezlegi ce e legat,
Pământul, dorul, cerul,
Să ne dezlegi a lumii taină,
Misterul nemuririi,
Închisă bine într-o haină
De ochii fericirii,
Să desluşeşti ce e nimicul
Şi ce sete te soarbe,
Ca să vedem al tău fascicul
Prin ochii lumii oarbe.
Şi-apoi, iar, te poţi întoarce,
La locul tău menit din cer,
Până când te vei reîntoarce
Pe aceeaşi rază de mister,
Să ne arăţi din când în când
Magii înscrise în cuvânt,
Magii reale înscrise-n gând,
Cum e în cer şi pe pământ.
B.D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu