A venit iarna din depărtări

A venit iarna si in gradina mea...

                                          Photo © Robert Serban



A venit iarna tiptil
Într-o zi de dimineaţă
Şi mă bucur că-s copil,
Mă voi da pe gheaţă.

Arborii sunt încărcaţi 
De ninsoarea ca un pluş,
Toţi copiii încântaţi
Fug acum pe derdeluş.

Casele parcă-s pudrate
Alb afară-i totul,
Vântul aspru chiar de bate
Nu ne-ncurcă jocul.

La ferestre zâmbitoare
Se iţesc muşcate,
Săniuţa seamăn n-are
Râd pe săturate.

Gerul uite mi-a lăsat
În obraji bujori,
Sunt copil şi am uitat
De frig şi ninsori.

Şi m-aud strigat pe nume
De păsări din ram,
Eu cu drag le-am pus fărâme
De pâine la geam.

Iar Azor cu mine-aleargă
Prin nămeţi de nea
Şi atât îmi eşti de dragă
Iarnă, zâna mea!

Iarna pe ulita...

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;
Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,
Raspandind flori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!
Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.

Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare,
Ca fantasme albe plopii insirati se perd in zare,
Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum,
Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.
Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare
Straluceste si dismiarda oceanul de ninsoare.
Intr-o sanie usoara care trece peste vai …
In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.