Miraculoasa lume a tracilor - Inelul de la Ezerovo

Într-un articol intitulat "Miraculoasa lume a tracilor", apãrut în revista "Magazin Istoric" - anul VI, nr. 8(65), august 1972 - academicianul Emil Condurachi scria printre altele: 

  "Elementul cel mai de seamã în rezolvarea problemei originii tracilor îl constituie faptul cã limba lor face parte din marea familie a limbilor indo-europene.    Desi ni s-au pãstrat extrem de putine documente - în special nume de locuri si oameni - cuprinzând elemente de limbã tracã ele sunt suficiente ca sã justifice pe deplin aceastã concluzie.

Din nefericire celebra inscripþie tracã de pe inelul de aur descoperit exact acum saizeci de ani la Ezevoro în sud-estul Bilgariei, n-a adus o contribuþie esenþialã la studiul limbii trace.

Cuvintele scrise fãrã nici un semn despãrþitor între ele - au rãmas deocamdatã enigmatice." 

 

Mai stim cã "Tracii se învecinau cu urmãtoarele grupe etnice: spre este cu cimerienii - care însã, dupã unii cercetãtori, ar fi fost tot traci - ºi, dincolo de ei, cu sciþii; aceºtia din urmã erau iranieni, avându-ºi deci originea în podisul Iranului (Persia de altãdatã); spre nord-vest cu germanii si cu celtii iar în Panonia cu ilirii: la sud de Dunãre de asemenea cu ilirii (...) 

Înspre sud vecini cu tracii erau grecii". (Constantin Giurãscu, Dinu C. Giurãscu - "Istoria Românilor").

Unii lingvisti si istorici sustin cã traca, daca si ilira ar fi fost limbi deosebite, pe când alþii spun cã ar fi fost acelasi idiom cu diferenþieri dialectale. Dupã pãrerea noastrã între tracã, dacã si ilirã existau foarte mari asemãnãri de lexic si structurã.

Tinând seama deci de locul limbilor din marea familie tracã în spatiul european si mai ales între limbile neamurilor cu care se tracii se învecinau, am încercat si noi sã descifrãm enigma inscriptiei cu litere grecesti de la Ezevoro.

Am avut o revelatie fascinantã. 

Inscriptia este de fapt o POEZIE cu acelasi ritm ca al "Mioritei". 

Literele misterioasei inscriptii alcãtuiesc versuri cu ritm si rimã. 

Iatã textul transcris cu litere latine:

ROLISTENEAN
ERENERTILTEANI
SKORRAZEADOMEAN
TILEZVIITA
MINERALZILTA

Cu ajutorul versurilor am putut împãrti textul în cinci pãrti. Observasem deja cã douã grupuri de litere se repetã si am bãnuit cã reprezintã cuvinte: TIL si RAZ(E). 

Stiind cã a existat un rege get cu numele de Roles (Cassius Dio -  Cartea LI 23-60) am împãrtit textul din nou:

ROLIS TENEAN
ERENER TIL TEANI
SKOR RAZE-ADOMEAN
TIL EZVIITA
MINE RAZ'ILTA

Mãsura si ritmul celorlalte versuri ne aratã cã grupul EA din primul vers nu este un diftong si cã trebuie rostit în hiat. Stiind cã în majoritatea limbilor europene prepoziþiile se repetã cel mai des într-un text, am presupus cã mãcar unul din cele douã grupuri de douã litere separate de noi ar fi un asemenea cuvânt de legãturã ºi l-am descoperit pe TIL. Prin parcurgerea multor texte europene vechi ºi noi ºi prin apropierile fãcute cu limba românã ºi dialectele ei, am ajuns la concluzia cã textul ar trebui citit astfel:

ROLIS TENEAN
ERENER TIL TEANI
SKOR RAZE-ADOMEAN
TIL EZVIITA
MINE RAZ'ILTA

Ceea ce ni s-a pãrut mai relevant în privinþa asemãnãrii între limba inscripþiei ºi limba românã a fost ºi prezenþa diftongului specific românesc EA pe care se pare cã l-am moºtenit din graiul geto-dacilor.
Iatã interpretarea noastrã asupra sensului fiecãrui cuvânt:
ROLIS - VULTUR. Este numele regelui get. Cf. hititul HARAS, slavul ORILU, lituanianul ARELIS, goticul ARA, galicul ERYR "vultur". Cf. ROLF (HROLF) prenume scandinav.
Moºtenire în românã: RARÃU (oronim), RAREª (Supranumele voievodului Petru), RALEA, ROLEA, ROLIA, ROLIC, ROLU, RAREA, RÃREANU, RAREÞ (nume de familie)
TE-TU. Cf. frigianul VAS-TI "vino!" (atestat la Heszchius în "Lexicon") unde TI este marca imperativului.
NE-IEI, PRIMEªTI. Cf. albanezul NA (aceleaºi sensuri). Moºtenire în limba românã: NA!
AN-UNU, UN. Cf. latinul UNUS, irlandezul OEN, got. AINS, englezul AN "un, unu, una, o."
ERENER - INEL. Cf. germanul, scandinavul ºi englezul RING "inel".
Moºtenire în românã: RÂNCÃ "inel de rãchitã cu care se leagã partea de sus a leucii de la carâmbul de sus a loitrei unui car" (în DEX cu origine necuniscutã!), RUNC (acelaºi înþeles în Oltenia), RÂNCU, RUNCU (nume de familie).
TIL-LA, SPRE. Cf. suedezul TILL, danezul TIL "la, spre".
Moºtenire în românã: aromânul TU "la, spre".
TEANI-TINE. Cf. ombricul TIOM, vedicul TUVAM, avesticul T(U)VAM.
Moºtenire în românã: TINE (pronume personal, cazul acuzativ).
SKOR-CA SÃ, SÃ. În perioada mai veche a limbii engleze SHALL exprima necesitatea, oportunitatea. ªi suedeza modernã formeazã conjunctivul cu SKULL.
RAZE-ROZÃ, FLOARE DE MÃCEª, DE TRANDAFIR. Cf. latinul ROSA "trandafir".
Moºtenire în românã: RUJÃ
ADOMEAN - A IUBI Cf. frig. ADAMNI "a iubi" ºi ADAMNA "prieten" (atestate la Heszchius în "Lexicon"). Se ºtie cã ºi frigienii erau traci!
Moºtenire în românã: A ADEMENI
TIL-LA, SPRE. Vezi mai sus!
EZ - ACESTA, EL. Cf. sanscritul SÁ, got. SA, SO (pronume demonstrative).
Cf. lat. IS (ID) "el, ea, acesta, aceasta", germ. SIE, engl. SHE "ea".
Moºtenire în românã: daco-rom. INS, arom. NÎSU, NÎSÎ, "el, ea" (formate probabil prin nazalizare).
VI ITA - TE VEI UITA, VEI PRIVI. Româna ºi alaneza formeazã ºi acum viitorul cu a voi. În englezã auxiliarul WILL serveºte la formarea timpurilor viitoare. Cf. ºi daneza: DU VIL HAVE "tu vei avea".
Moºtenire în românã: A SE UITA, IATÃ, UITE! ºi viitorul verbelor.
MINE - DAR (conjuncþie). Cf. dan. ºi sued. MEN "dar, însã".
Moºtenire în românã: arom. MA, AMA "dar, însã" (de origine incertã în dicþionarele etimologice aromâne!).
RAZ' - ROZÃ. Vezi mai sus! Este numele autoarei versurilor, probabil reginã!
IL - LA, SPRE. În geto-dacã unele cuvinte de legãturã se ataºau la finele numelui. Latina folosea acelaºi procedeu: VOBIS CUM "cu voi".
Mostenire în românã: LA (prepoziþie).
TA - MAI ALES, ªI, DE ASEMENEA, MAI MULT. Cf. engl. TOO (adverb) cu aceleaºi sensuri ºi care se aºeazã de regulã la sfârsitul propoziþiei.

Poezia se traduce astfel:

ROLIS, IA UN INEL LA TINE CA SÃ O IUBESTI PE RAZE! LA EL TE VEI UITA DAR SI MAI MULT (TE VEI UITA) LA RAZE!

 
Este probabil un mic descântec de dragoste. 

Cert e cã ne aflãm un faTa unei poezii în limba geto-dacã (sã nu uitãm cã Rolis era get!) si cã Raze ar putea fi prima poetã getã atestatã. Nu ne surprinde. Din mãrturiile istoricilor contemporani cu tracii, ºtim cã aceºtia din urmã erau mari iubitori de muzicã ºi poezie ºi cã legendarul Orfeu se nãscuse pe meleagurile trace.

Însusi Ovidiu (dupã propria mãrturisire) a scris versuri în limba geþilor spre încântarea acestora. Nu putem apoi sã nu observãm si tulburãtoarea asemãnare între limba inscripþiei ºi limba românã (diftongul EA si aceeasi proportie între numãrul consoanelor si al vocalelor) si ritmul versurilor care sugereazã vremurile glorioase ale strãmosilor nostri:

"Pe-un picior de plai,
Pe o gurã de rai..."

Explicatie prima pozã Pe un inel de aur, descoperit la Ezerovo, Bulgaria, se aflã aceastã inscriptie în limba tracã, scrisã cu caractere grecesti al cãrei înteles este încã învãluit în mister. 

 

Din Almanahul "Luceafãrul" 1980, pagina 164 colectie personala © Robert Serban